Angajezi mai ușor, produci la fel: criza de productivitate a companiilor românești

Anunțurile de angajare au scăzut cu o treime, candidaturile pe post s-au dublat. Și totuși costul orar al muncii crește de aproape treizeci de ori mai repede decât productivitatea. Constrângerea s-a mutat — din piață, în organizare.

Între 2017 și 2023, cea mai frecventă frază auzită în discuțiile cu proprietari de companii românești a fost „nu găsesc oameni”. În 2026, fraza s-a schimbat: „găsesc oameni mai ușor decât acum doi ani — și totuși nu produc mai mult”. Schimbarea de discurs corespunde unei inversări reale a pieței muncii. Interpretarea ei ca veste bună este însă o eroare de management.

Inversarea

Rata șomajului calculată după metodologia Biroului Internațional al Muncii a fost de 6,3% în iunie, cu 511.600 de persoane fără loc de muncă. Datele de platformă arată o răcire mai abruptă decât indicatorii agregați: în primul trimestru, numărul pozițiilor deschise a scăzut cu circa o treime, la puțin peste 40.000, în timp ce numărul mediu de candidaturi per anunț s-a dublat. La nivel național se raportau cu aproximativ 60.000 de salariați mai puțini decât în anul anterior, cu pierderea cea mai mare în industria prelucrătoare.

Pentru un angajator, semnificația practică este dublă: costul de recrutare pe post scade, dar costul unei selecții greșite crește, pentru că volumul de candidaturi de procesat s-a dublat fără o creștere corespunzătoare a capacității de evaluare.

Deficitul nu a dispărut. S-a specializat.

Concurența a crescut pentru posturile de execuție — șoferi, curierat, retail, servicii. În același timp, deficitul persistă în roluri tehnice și de specialitate: inginerie, tehnologia informației, contabilitate. Rata șomajului în rândul tinerilor de 15–24 de ani se situa la 28,8%, iar estimările privind deficitul de forță de muncă pentru 2026 rămân în ordinul a peste 200.000 de persoane.

Coexistența unui șomaj tineresc de aproape 29% cu un deficit de peste 200.000 de posturi este semnătura unei probleme de potrivire, nu de penurie. Iar o problemă de potrivire nu se rezolvă prin creșterea salariului oferit.

Decuplarea dintre cost și randament

Aici se află miezul problemei. În primul trimestru din 2026, costul orar al forței de muncă a crescut cu 5,8% în sectorul business — peste media Uniunii Europene de 3,5% — în timp ce productivitatea muncii pe persoană ocupată a avansat cu 0,2%. Diferența dintre cele două este, prin definiție, creștere a costului unitar al muncii: pierdere de competitivitate.

Nivelul absolut confirmă imaginea. Productivitatea reală pe oră lucrată în România se situează la aproximativ 72% din media europeană, exprimată în paritatea puterii de cumpărare — sub Cehia (circa 85) și sub Polonia (circa 79), în timp ce Germania și Italia depășesc media. În valori nominale, o oră lucrată generează în România în jurul a 20 de euro, față de aproximativ 46 de euro în medie în Uniune.

Salariul minim a urcat la 4.325 lei de la 1 iulie. Costul total lunar pentru angajator trece de la circa 4.134 la circa 4.418 lei per salariat. Ecuația are o singură ieșire aritmetică: rezultatul obținut pe ora plătită.

Unde se află, de fapt, pârghia

Programul de cercetare care a măsurat practicile de management în mii de companii din mai multe țări a ajuns la un rezultat care ar trebui să schimbe agenda unui patron român: practicile structurate de management — monitorizarea rezultatelor, stabilirea obiectivelor, gestionarea performanței oamenilor — explică peste 20% din variația productivității între unități, o contribuție comparabilă sau superioară celei a cercetării-dezvoltării, a tehnologiei informației sau a nivelului de educație al angajaților. Iar aproximativ 40% din această variație apare între unități ale aceleiași companii.

Cu alte cuvinte: diferența nu vine din piață, din sector sau din țară. Vine din modul concret în care este condusă fiecare unitate. Este cea mai incomodă și, simultan, cea mai încurajatoare concluzie posibilă — pentru că variabila decisivă se află într-un loc unde decizia aparține integral managementului.

SurseInstitutul Național de Statistică (șomajul BIM, iunie 2026; câștiguri salariale, martie 2026; costul forței de muncă, T1 2026) · Eurostat (productivitatea muncii și costul orar, T1 2026) · Ministerul Muncii (salariul minim de la 1 iulie 2026) · Comisia Europeană (prognoza de primăvară 2026) · date de platformă de recrutare, T1 2026 · literatura de specialitate privind practicile de management și productivitatea (Bloom și colab., American Economic Review, 2019; Syverson, Journal of Economic Literature, 2011).